S-a instaurat dictatura „gulerelor albe”!?
Prea mulți cu cazier sau cercetați penal pentru corupție, în preajma primului-ministru (care n-au nici o legătură cu procesul electoral), pentru a nu „șifona” credibilitatea actului guvernării și a nu genera întrebări, de genul: cine conduce, de fapt, România? Aleșii neamului sau crima organizată, strecurata la „butoane” ocolind mecanismele democratice? Pentru că, la nivelul real de educație al cabinetului Ciolacu, actul guvernării, din punct de vedere al competenței, e imposibil cu nivelul de pregătire al „actorilor”.
E trist că după treizeci și doi de ani de la momentul când am scăpat de minciuna și impostura servită de comuniști (adică de cei care au inventat proletcultismul, ca să justifice substituirea celui inteligent, valoros, cu cel șiret, diletant), constatăm nu numai că nu s-a schimbat nimic, în materie de substituire a celui inteligent cu șmecherul (adică se perpetuă aceeași meteahna comunistă, proletcultistă, prin care își justifica lichelele și imoralii prezența la guvernare), dar am mai și ridicat „ștacheta” imoralității. De ce numai șmecherii, nu și infractorii? Așa că, în disprețul moralei și al electoratului (păcălit cu repetiție,se pare), pe lângă proletcultiștii șireți – readuși de Iliescu în prim-planul vieții sociale -, au mai fot cooptați și infractorii cu carnet de partid – al căror pedigree infracțional a devenit un fel de „carte de vizită” care garantează statutul de „specialist” în „palmat” banii publici și al asigurării bazei financiare și, în consecință, oportunitatea prezenței în Guvern. Când interesul e mare (miliarde de euro de împărțit), desigur, nu contează că subiectul e cercetat de DNA sau alte instituții similare, pentru fapte grave de corupție, care trădează imoralitatea individului sau că are în CV condamnare definitiva (cu sau fără suspendare). In România, banii contează, nu! Restul e moft! În aceste condiții, scopul scuză mijloacele. Ce treabă au democrația și statul de drept, părerea electoratului ori principiile morale, cu miliardele ce trebuie împărțite? Democrația și statul de drept, conform ultimilor treizeci și doi de ani – în care jaful bugetului public și a averii publice, au reprezentat scopul principal al exercitării puterii -, n-a fost decât un slogan de adormit vigilența și un moft pentru naivii, idealiști, care cred în miracole sociale, adică în altruismul politicienilor. Pentru că, prezența unor astfel de indivizi, cu pedigree infracțional, gen Neacșu și Chesnoiu, în Guvern ori în funcții de demnitate publică, e dovada nu numai că profilul moral nu contează, ci și că „butoanele” de comandă nu sunt la liderii politici, sau aleșii neamului, ci în cu totul altă parte. Nici Neacșu, nici Chesnoiu, nu sunt emanații politice, ale electoratului și nici valori generate de educație sau competență profesională (cu averi realizate în mediul concurențial), ci indivizi obscuri profesional, mai degrabă împinși la înaintare sau cooptați pentru cu totul alte „merite” decât politice (în nici un caz morale) și profesionale. De aceea nu cred că Ciolacu (viclean și orientat, cum e), se simte confortabil în prezența unui Neacșu (cu care este fortuit să-și asocieze imaginea), sau în prezența fostul ministru al agriculturii, Chesnoiu, cercetat de DNA (care să-l consilieze), dar n-are de ales. I-au fost impuși de adevărații administratori ai României. Da, e o colaborare mai degrabă fortuit decât voită! Pentru că, prezența acestora în Guvern sau anturajul primului ministru, anulează tot efortul depus de Ciolacu și echipa lui de „consilieri” de imagine, în a-și crea o aură, tip iliesciană, de politician sărac, reprezentant al intereselor proletariatului și a unui individ moral, ce urmărește binele public. Sigur, existența unor compromiși în „staff”, nu e pe placul lui Ciolacu, dar n-are de ales, pentru că decizia, se pare, aparține celor ce administrează, de fapt, România: crima organizată. L-am credita prea expert în machiavelism, pe Ciolacu, dacă i-am acorda paternitatea unor astfel de decizii controversate, de tip mafiot, pentru că asta ar presupune mult mai mult decât poate duce educația și șiretenia lui. Dincolo de aparențe, totuși (pentru că a devenit o realitate că între alegeri și guvernare nu există nici o legătură), întrebarea care rămâne fără răspuns e (dacă vrem să știm adevărul, odată și pentru totdeauna): cum e posibil ca în alegeri să câștige unii, iar în fapt să guvernează alții? Acesta ar trebui să fie rolul mass-media: să descopere și devoaleze cine sunt, cine-i susțin și prin ce metode, acest gen de indivizi, precum Neacșu (pe care nici o condamnare penală nu l-a înlăturat din funcția publică) și Chesnoiu (devenit consilier al primului ministru, chiar dacă e cercetat de DNA), riscând imaginea partidului și al primului ministru, care vor fi percepuți ca protectori ai infractorilor? Pentru că, indiferent în ce cheie am analiza CV-ul celor doi, este evident că și Neacșu și Chesnoiu sunt instrumentele prin intermediul cărora, cineva (servicii, grupări de, crimă organizată, ori produsul cooperării celor două entități), îl monitorizează și-l controlează pe Ciolacu. N-au încredere în el și de aceea i-au repartizat „supervizori”. Așa se explică prezența unor indivizi de genul Neacșu sau Chesnoiu în Guvern și anturajul lui Ciolacu. Iar prezența lor e argumentul incontestabil că a devenit o iluzie că deciziile, când e vorba de împărțit banii publici, se iau la Guvern, de către cei aleși. Se pare că ședințele adevărate, în care se hotărăște alocarea banilor publici, se țin în altă parte, nu la palatul „Victoria”, iar „cârtițele” infiltrate vin cu deciziile „în plic”, stabilite în locații sigure, în cadru restrâns, departe de ochii și urechile curioșilor, de unde Ciolacu și ceilalți miniștri, primesc deciziile. Ciolacu, lângă Neacșu și Chesnoiu, e ca un mod de operare al crimei organizate, care înființează o firmă pe numele unui personaj (asociat unic) neutru, prin care urmărește să spele bani. Dar cum n-are încredere deplină în asociatul unic, pentru a avea control total și a supraveghea activitatea firmei, numește administratori alți locotenenți. Cam în situația aceasta se află, se pare, Ciolacu. E acționar unic (prim ministru), dar cum cei ce l-au propulsat n-au încredere deplină în el, i-au „plantat” în apropiere, doi „administratori” care le reprezinta interesele: Neacșu și Chesnoiu.
În concluzie, dacă vreți să aflați cine conduce și administrează, în fapt, România, aflați ale cui instrumente sunt Neacșu, Chesnoiu și alți promovați de genul acesta, în Guvern sau în „staff-ul” primului ministru, ori a miniștrilor și o să aveți răspunsul.