Laura Kovesi, procurorul-şef european, s-a întâlnit la Lviv cu preşedintele Volodimir Zelenski, în cadrul unei conferinţe numite United4Justice. Prilej pentru a ține un discurs mai mult decât straniu ținând cont de poziția sa de magistrat european. Un discurs clar (geo)politic, specific liderilor de sstate ori de guverne și pe teme care, oricum, nu au nicio legătură cu organismul condus de Kovesi. Și care discurs ridică serios întrebarea dacă nu cumva americanii au scos-o pe Kovesi la încălzire pentru candidatura prezidențială de anul viitor. Una la care Kovesi să se prezinte cu mai mult decât câțiva evazioniști europeni de mic litraj trimiși în instanțe, scrie inpolitics.ro.
Ce a spus Kovesi în Ucraina
„Este un privilegiu să fiu aici astăzi; unul la care nu aş renunţa pentru nimic. Aş dori să mulţumesc gazdelor noastre, bărbaţilor şi femeilor libere din Ucraina, pentru că ne-au apărat pe toţi cu puterea voinţei lor. Întâlniri ca aceasta ajută la formarea unei înţelegeri comune a situaţiei. Prietenii noştri ucraineni au voinţa necesară, dar puterea rezistenţei lor la agresiunea rusă depinde în mare măsură de sprijinul nostru. Una este să o declari, iar alta este să o oferi. Una este să îţi exprimi solidaritatea, iar alta este să îţi exprime un comun al destinului”.
„Puţini ştiu că în iunie 1940, guvernul lui Winston Churchill a propus crearea unei uniuni franco-britanice, cu organe comune de apărare, politici externe, financiare şi economice. Această ultimă încercare de a preveni prăbuşirea iminentă a Franţei sub agresiunea nazistă a venit prea târziu. Una dintre explicaţiile prezentate de Jean Monnet în Memoriile sale a fost că „Ambele naţiuni, şi chiar şi cetăţenii lor individuali, încă mai credeau în inima lor că pot scăpa şi supravieţui singuri, prin propriile lor eforturi separate”. Astăzi, asistăm din nou la o încercare de dominare, punând lumea în pericol de moarte. Suntem mai înţelepţi decât predecesorii noştri? Peste ani, istoria va examina fiecare alegere pe care nu o vom fi făcut; fiecare fapt pe care vom fi ales să ignorăm, fiecare responsabilitate pe care o vom fi evitat.
Cu toate acestea, nepoţii noştri vor afla şi despre alegerile pe care le vom fi făcut, pe baza faptelor pe care nu le-am putut ignora. Sper că se vor inspira din modul în care ne-am îndeplinit responsabilităţile. În zilele următoare, colegi mult mai calificaţi vor expune ororile agresiunii ruse. Veţi discuta despre cum să-i trageţi la răspundere pe autorii tuturor acestor crime. Există un fapt pe care nu îl pot ignora: Federaţia Rusă deportează mii de copii ucraineni. Da, deportare! Numai acest fapt ne readuce la cele mai întunecate ore ale istoriei europene. De aceea am vrut să fiu aici astăzi.
Nu doar pentru că vieţile ucrainene sunt sacrificate pentru ca noi ceilalţi să trăim în pace. Nu doar pentru că dacă Ucraina va cădea, Rusia nu se va opri. Nu doar pentru că obiectivul real al agresorilor nu este câştigul teritorial, ci şi împărţirea Europei în sfere de influenţă, ceea ce ar însemna sfârşitul integrării europene”.
„Sunt aici pentru a lua atitudine, alături de tine, împotriva noului avatar al răului radical”, a conchis Kovesi, cu referire clar la Putin și la Rusia.
Nu spunem că discursul Laurei Kovesi nu e corect, în esență. Ci doar că nu e deloc firesc ca el să aparțină unui magistrat european.
Reamintim: rolul instituțional al EPPO este investigarea și urmărirea penală a fraudei împotriva bugetului UE și a altor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE, inclusiv a fraudei privind fondurile UE de peste 10.000 de euro și a cazurilor de fraudă transfrontalieră în materie de TVA care implică daune mai mari de 10 milioane de euro.
De aici, întrebarea legitimă: ce treabă are șefa EPPO – parchet care nu acoperă nici măcar tot spațiul UE, necum cel din afara lui – cu deportările de copii ori cu crimele de război ale rușilor, cu planurile viitoare de ocupație ale lui Putin și cu luarea de poziție publică împotriva unui șef de stat, oricare ar fi el?
Dar, mai ales, ce treabă are un magistrat – care în orice stat democratic are restricții severe privind discursul politic – cu analize geopolitice precum „împărţirea Europei în sfere de influenţă”, cu referirile la bătăliile din al doilea război mondial ori cu alegerile pe care trebuie să le facă occidentalii în raport cu războiul lui Putin? Niciuna, am spune.
Dar poate are treabă viitorul candidat prezidențial susținut de tandemul SUA-Franța, și care tocmai a fost trimis să-și facă „portofoliul” pentru campanie, alături de imaginea deja iconică a eroului Zelenski.
