De la invazia rusă, România a fost adesea acuzată, mai ales la intern, că, spre deosebire de alte state, nu a livrat armament Ucrainei, preferând alt gen de ajutor (refugiați, cereale șamd). Un raport anual realizat de un organism internațional binecunoscut privind capacitățile armatelor a 145 de state ale lumii a relevat, însă, un amănunt bizar, săptămânile trecute: în anul de război, dotarea cu armament a României a suferit o cădere dramatică în clasament, de pe locul 38 pe locul 47. Ceea ce ridică o întrebare legitimă: cumva țara noastră și-a golit în secret depozitele de armament în favoarea Ucrainei, altfel fiind greu de explicat asemenea cădere?
În fiecare an, din 2006, situația dotărilor din peste o sută de armate ale lumii este atent analizată și prezentată de siteul Global Firepower, care ține cont în realizarea clasamentul militar mondial de nu mai puțin de 60 de criterii distincte.
Sunt prezentate, astfel, cifre legate de numărul militarilor activi, rezerviști, tancuri, avioane, submarine, sisteme de rachete, rezerve de muniție, buget alocat armatei din PIB șamd.
De ani buni, România a urcat constant în acest top. În 2015 eram pe locul 56, în 2016 era pe locul 43, în 2018 urcasem pe 40.
În 2022, ajunsesem pe locul 38. Creștere aproape spectaculoasă. Și destul de explicabilă.
De câțiva ani, românii asistă constant la creșterea procentelor din PIB alocate înarmării, în prezent fiind de 2,5%, peste Germania și unul dintre cele mai mari din Europa. De asemenea, permanent aflăm de achiziții peste achiziții din domeniul militar, de la avioane F-16 la sisteme Himars, elicoptere, tancuri americane Abrams, fregate și altele asemenea.
Care să fie, atunci, motivul pentru care în anul de război din Ucraina armata țării noastre pare să fi suferit o gaură atît de masivă în dotări încît a căzut 8 locuri în top, ajungînd mult sub nivelul de acum 7 ani, spre exemplu?
La 7 categorii din cele câteva zeci care constituie clasamentul pe anul trecut al Global Firepower, dat publicității în ianuarie, România ocupă locul 145 din tot atîtea țări prezente în top. Corigenta mapamondului.
În condițiile în care România nu purtat vreun război propriu anul trecut, singura explicație ar fi că armamentul românesc s-a revărsat în alte zone de conflict.
Anul trecut, în mai, deputatul PNL Alexandru Muraru, făcea afirmații interesante într-un articol intitulat „De ce Ucraina trebuie sprijinită și cu arme grele”:
„Nu sunt de acord cu aserțiunile care pun la zid autoritățile române, care văd și judecă totul în alb și negru, nu operează cu nuanțe. Din rațiuni de securitate și de strategie politică și diplomatică, facem mai mult decât spunem. Acționăm și apoi comunicăm. Este important acest lucru, mai important decât a prezenta lucrurile așa cum se petrec. Președintele Iohannis a spus-o primul, apoi primul-ministru și restul oficialilor. E o strategie de comun agreată. Dar oficialii europeni și americani, partenerii noștri, cei care sunt angrenați în acest efort imens de a ajuta Ucraina știu foarte bine realitate. Știu exact, în fiecare clipă, tot suportul pe care țara noastră îl oferă. Ucraina, oficialii și autoritățile știu exact că România ajută mai mult decât și-ar fi putut cineva imagina”.
Opinam la acea vreme că articolul lui Muraru pare să devoaleze că România, de fapt, exportă armament, inclusiv greu, către Ucraina, dar în cel mai deplin secret, spre deosebire de restul statelor.
Topul Global Firepower Index din acest an pare să confirme acest lucru, potrivit inpolitics.ro.