Vrei democrație? Votează SRI!
„Vreau să fac precizarea că informațiile referitoare la intenția de adoptare a unui act normativ care să limiteze atribuțiile Serviciului Român de Informații sînt false. Nu mi-a fost prezentat niciun astfel de act normativ pînă în acest moment și nici nu am în intenție să îl promovez, în cazul în care vreunul dintre membrii Guvernului ar veni cu o asemenea propunere.“ Așa zicea Victor Ponta, premierul României, în noiembrie 2012, cu puțin înainte de alegerile din decembrie, care aveau să aducă la putere un USL mamut, cu peste 60% în Parlament.
Nici o forță din Univers nu putea împiedica numirea candidatului USL, potrivit Constituției, în poziția de premier. Dar Universul nu fusese cercetat destul, căci undeva, într-o galaxie îndepărtată de la marginea Europei, într-o pădure de lîngă București, acea forță exista. Ponta știa că dacă SRI nu vrea, Constituția României poate să-și dea foc în Piața Universității și candidatul USL, cu 66% mandate în Parlament, nu va fi numit. De aceea s-a grăbit să-i liniștească public pe Coldea și pe Maior și să-i asigure că nici nu-i trece prin cap să le limiteze „atribuțiile“.
Căci acele atribuții, conservate pînă azi ca sfintele moaște ale Securității, erau superputeri discreționare, care nu numai că stabileau cine poate și cine nu poate ocupa o funcție, ci și cine pleacă de pe acea funcție direct la pușcărie. SRI a hotărît mereu că degeaba merge lumea la vot, fiindcă la putere ajung doar cei miruiți în sediul din pădurea Băneasa.
Și, ca dovadă că democrația din zilele noastre e la fel de inutilă ca acum zece ani, să cităm un alt președinte al PSD. „Pentru toate propunerile politice din cadrul Guvernului sau din cadrul Parlamentului, am cerut prin Secretariatul General al Guvernului o astfel de verificare, mi se pare de bun-simţ“, zice Marcel Ciolacu. Vedem aici că decizia SRI nu e doar imperativă, ci și morală. Asta arată că supremația rasei cu epoleți și cozoroc a devenit baza democrației românești, iar obediența clasei politice a e deja genetică.
Dar democrația a fost ucisă nu doar în complicitate cu PSD. PDL, de pildă, își instala miniștrii doar pe baza „mapei profesionale“, așa cum le arătase Băsescu la televizor. Ba unul dintre pedeliști, răposatul Adrian Rădulescu, povestea cum Siegfried Mureșan nu e vreo alegere a partidului, ci „Serviciile ni l-au băgat pe gît“. Cît despre „vechiul PNL“, acolo Serviciile și-au plantat colaboratorii chiar la vîrful partidului, ca să nu-și mai bată capul cu impunerea lor în guverne.
Intervenția SRI în numirea și blocarea oamenilor votați e regula, nu excepția. E un fel de gravitație ce strivește orice încercare a democrației de a se ridica de la pămînt. Politicienii au fost încrucișați între ei, precum rasele de cîini, pe criterii care să convină stăpînilor. Au ieșit doar exemplare pitice și ascultătoare, ușor de dresat și dornice să dea din coadă, chiar dacă fără pic de minte. SRI îi hrănește cu funcții și cu iluzii de grandoare, dar, mai ales, le dă frică pe săturate.
Așa că toată democrația românească e azi depozitată în curtea SRI. Cele patru rînduri de alegeri din 2024 stau claie peste grămadă pe serverele Serviciilor. Iar cei zece milioane de alegători vor merge la vot și vor pune ștampila pe o specie politică selectată dinainte. SRI va stabili apoi, așa cum ne informează șefii de partide, care dintre marionete va primi sforile democrației.