SURSE: A murit colonelul TUDOR Stănică fostul șef al Direcției Cercetări Penale din Inspectoratul General al Miliției! Decesul a avut loc ieri, 29 decembrie în jurul orei 17.00
În octombrie 2003, instanța supremă i-a condamnat pe Tudor Stănică şi pe Mihail Creangă la câte 20 de ani de închisoare pentru instigare la omor calificat, dar pedeapsa le-a fost graţiată la jumătate, în baza unui decret din 1988. Potrivit deciziei de condamnare, în 1985, Tudor Stănică, pe atunci șef al Direcţiei de Cercetări Penale din Miliţie, şi Mihail Creangă, adjunct al arestului Miliţiei, le-au ordonat unor deţinuţi să îl ucidă în bătaie pe disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. Gheorghe Ursu Gheorghe Ursu a fost izolat într-o celulă a arestului, alături de Marian Clită şi Gheorghe Radu, doi deţinuţi de drept comun recidivişti, care aveau un comportament deosebit de violent.
Colonelul de miliţie în rezervă Tudor Stănică a fost condamnat în 2003 la 10 de închisoare pentru uciderea disidentului anticomunist Gheorghe Ursu. Stănică a stat în închisoare doar un an şi 5 luni, pentru că, periodic, face cereri de întrerupere a executării pedepsei, motivând că este grav bolnav. Curtea de Apel Bucureşti a admis din nou cererea lui Tudor Stănică şi i-a amânat cu încă un an executarea pedepsei.
Această practică se repetă din decembrie 2004. Sufăr de multiple afecțiuni medicale, amplificate de vârsta mea înaintată (81 de ani), afecțiuni care necesită un tratament continuu și internări repetate în instituții medicale de specialitate.
Cererea lui Tudor Stănică de prelungire a întreruperii executării pedepsei cu închisoarea: La câteva luni după ce a fost condamnat la închisoare, Stănică a trimis instanţei un act medical din care rezulta că e diagnosticat cu cancer: “tumoare vezicală Pt1G2 şi tumoare uretră prostatică Pt1G2”. Conform actelor medicale depuse ulterior la dosar, Tudor Stănică a fost operat endoscopic la 3 august 2004, când încă se afla în spatele gratiilor, a fost reoperat în martie 2005 şi chimiotratat (9 serii).
De ce alte boli suferă fostul colonel de miliţie Din raportul de expertiză depus de INML în instanţă în 2018 reiese că Tudor Stănică are 17 boli: Demență mixtă Alzheimer, stadiul sever. Tulburare afectivă organică cu risc suicidar. Insuficiență cardiacă Ateroscleroză Sechele postaccidente vasculare cerebrale Sindrom vertebro-bazilar Diabet zaharat Hipoacuzie bilaterală Cataractă Boală artrozică vertebro-periferică. Discopatie vertebrală toraco-lombară. Coxartroză bilaterală. Osteoporoză. Boală Dupuytren mâna stângă Chist renal stâng, microlitiază rinichi drept Hemangioame hepatice Neoplasm (carcinom tranzițional) de vezică urinară (pTlG2) și uretră prostatică (pTaG2) Adenom de prostată cu sângerări în antecedente Dislipidemie mixtă cu hipertrigliceridemie Obezitate grad II O fractură de coloană vertebrală vindecată
Cea mai gravă dintre afecţiuni este demența Alzheimer. Pe lângă pierderea progresivă a memoriei, fostul colonel de miliţie este incapabil acum “de a se autoîngrijiri chiar la nivel elementar”, se precizează în documentul depus de INML. Raportat la vârsta petentului Tudor Stănică și la numeroasele afecțiuni de care suferă acesta, lăsarea sa în libertate nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică.
Sentinţa Penală nr. 6/F/16.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti: Parchetul: „Nu reprezintă pericol pentru ordinea publică”
În 2009, procurorul de şedinţă solicita respingerea cererii lui Stănică de întrerupere a executării pedepsei pentru că, “din raportul de expertiză medico-legală rezultă că principala deficienţă al condamnatului ar fi faptul că acesta are anumite tulburări psihice” şi, “raportat la infracţiunea pentru care a fost condamnat, lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică, întrucât acesta necesită şi o supraveghere permanentă”. Opt ani mai târziu, alt procuror declara instanţei că “sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei”. Lăsarea în libertate a petentului Tudor Stănică nu reprezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că acesta se află de mai mulți ani în întreruperea executării pedepsei, iar în fișa de cazier judiciar nu au apărut alte condamnări ulterioare.
” În aceeaşi şedinţă de judecată, avocatul lui Stănică a declarat: “Administrația Națională a Penitenciarelor nu și-ar permite ca pentru un bătrân de aproape 80 de ani să asigure paza necesară în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății”.
A ordonat uciderea în bătaie a lui Gheorghe Ursu
În octombrie 2003, instanța supremă i-a condamnat pe Tudor Stănică şi pe Mihail Creangă la câte 20 de ani de închisoare pentru instigare la omor calificat, dar pedeapsa le-a fost graţiată la jumătate, în baza unui decret din 1988. Potrivit deciziei de condamnare, în 1985, Tudor Stănică, pe atunci șef al Direcţiei de Cercetări Penale din Miliţie, şi Mihail Creangă, adjunct al arestului Miliţiei, le-au ordonat unor deţinuţi să îl ucidă în bătaie pe disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. Gheorghe Ursu Gheorghe Ursu a fost izolat într-o celulă a arestului, alături de Marian Clită şi Gheorghe Radu, doi deţinuţi de drept comun recidivişti, care aveau un comportament deosebit de violent.
Stănică şi Creangă le-au interzis subofiţerilor de pază să intervină, atunci când aceştiau auzeau din celula respectivă că Ursu era bătut. În urma torturilor la care a fost supus, inginerul Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei. Mihail Creangă a executat pedeapsa de 10 ani de închisoare. Marian Clită s-a eliberat, pentru bună purtare, după 9 ani, dar a fost condamnat din nou după ce a omorât o stewardesă în Copenhaga. Implicarea lui Tudor Stănică în cazul „Anca” Numele lui Tudor Stănică apare şi în cazul “Anca”. În 1978, Gheorghe Samoilescu a fost arestat, anchetat, condamnat şi băgat în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o.
Samoilescu le-a povestit jurnaliștilor cum a fost torturat cu “macavela” de colonelul Stănică. Acesta l-a dus pe Samoilescu în pădure, l-a spânzurat de un copac cu mâinile la spate, i-a legat o placă de fier de picioare și l-a ţinut așa până când i-a rupt braţele din umeri. Când urletele de durere au devenit insuportabile pentru torţionari, lui Samoilescu i s-a pus o mască de gaze pe faţă. După “ancheta” din pădure, colonelul Stănică le-a declarat șefilor lui că nu Samoilescu este criminalul, pentru că, “dacă ar fi fost, la câtă bătaie a luat ăsta, ar fi spus și laptele care l-a supt de la mă-sa”.
