În cadrul unui interviu, ministrul educației, Ligia Deca, a discutat despre provocările legate de lipsa forței de muncă calificate și despre măsurile pe care Ministerul Educației le implementează pentru a transforma învățământul profesional și dual într-o opțiune atractivă pentru tineri. În contextul unei economii în schimbare rapidă și a nevoii tot mai mari de meseriași, ministrul a subliniat importanța educației tehnice și profesionale.
Ligia Deca a explicat că învățământul dual oferă tinerilor oportunități clare de angajare și recunoaștere profesională, fiind însoțit de un suport substanțial pentru a crea o infrastructură educațională modernă și orientată spre piața muncii. În același timp, ea a subliniat importanța redefinirii percepției asupra meseriilor, punând accent pe competențele digitale și transversale necesare în noile realități economice. Ministra Educației cataloghează drept paradoxală situația din România, cu un procent uriaș de tineri care nu sunt nici la școală, nici pe piața muncii, în timp ce angajatorii trebuie să apeleze la forța de muncă din Asia.
Florin Pușcaș: – Există o eternă plângere a antreprenorilor, a șefilor din industrii cu privire la lipsa forței de muncă. E nevoie de meseriași. Meseriile sunt chiar mai profitabile financiar decât o diplomă de la o facultate care nu-ți oferă o perspectivă concretă de meserie. Cum vedeți posibilitatea de a transforma din nou meseriile în ceva căutat, în ceva care să nu reprezinte o rușine că n-ai fost în stare să intri la un liceu sau la o facultate? Avem învățământul dual, s-au desființat acum 20 de ani (15 ani, n.r.) școlile profesionale – nu știu dacă a fost o idee bună. Care ar fi perspectivele în viitorul imediat? Pentru că economia nu așteptată.
Ligia Deca: – Așa este, economia nu așteaptă. Ne-am bazat pe asta atunci când în lege am introdus ruta duală completă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că poți să intri în ceea ce noi numim acum școală profesională și să continui până la nivel de doctorat dacă consideră că îți trebuie acest lucru și ai talent în acest sens. Anul acesta am introduc programele duale în universitar. Avem 18 programe deja autorizate să funcționeze și numărul lor va crește, pentru că avem finanțate 29 de campusuri duale integrate. Ce înseamnă aceste campusuri? Înseamă că școlile profesionale și liceele tehnologice, împreună cu universitățile din zonă, primăriile sau consiliul județean, cu angajatorii, companiile stabilesc împreună de ce meserii e nevoie, dezvoltă programele până la ce nivel de calificare este necesar pentru meseria respectivă și ajută copiii – inclusiv prin dezvoltarea de infrastructură, burse, facilități fiscale pentru angajatori – să aleagă această rută și să fie una respectabilă, știind că au un loc de muncă garantat când finalizează. Avem 29 de campusuri duale, finanțarea este undeva peste jumătate de miliard de euro, la 588 de milioane de euro, în ideea în care noi, în 2029-2030 trebuie să nu mai avem altfel de învățământ tehnologic în România decât dual. Asta înseamnă că anagajatorul dacă nu are nevoie și nu solicită și nu se implică, nu are rost să școlarizezi pe ruta respectivă. Am făcut în școlile profesionale duale de la Brașov, de la Alba, de la Timiș cum acești copii sunt mult mai bine primiți de piața muncii și sunt mult mai bine plătiți. Și atunci cumva văzând succesul acestui timp de învățământ, am decis că este cazul să investim mai mult în el. Mai e un lucru. Angajatorii ne tot spun și fac și ei asta și cred că e nevoie să o facem și noi la nivel național. Meseriile nu mai sunt ce erau înainte. Nu mai este meserie fără competențe digitale. Multe procese sunt deja robotizate sau digitalizate. Nu mai există meserie fără competențe transversale – fără să știi să lucrezi în echipă, să rezolvi probleme, fără să ai o anumită etică a muncii. Și atunci cred că trebuie să redefinim această viziune negativistă moștenită despre cei care fac meserii, pentru că dacă ne uităm la companii, ei ne spun că de multe ori ei plătesc mai bine pe cei care termină un program de pregătire profesională decât pe cei care termină învățământ superior și mai au nevoie de nu știu cât timp până când își intră în mână. Am văzut chiar și universități de prestigiu, de exemplu 8 din cele 18 programe de învățământ superior dual sunt dezvoltate de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care este cunoscută pentru focusul ei pe cercetare, pe excelență. Dar chiar și așa, ei au înțeles că dualul universitar este mai degrabă o apropiere de piața muncii decât o intrare într-o zonă de pregătire pe care universitățile până acum nu au atins-o. Practic, trebuie să spunem că meseria este în continuare brățară de aur, este foarte bine plătită și să le explicăm că vorbim despre meserii care nu mai implică atât de mult muncă fizică, cât implică capacitatea de a te adapta la piața muncii, de a aplica cunoștințele, de a înțelege ce are nevoie piața muncii.
Florin Pușcaș: – Poate este nevoie și de o investiție în PR, pentru ca tinerii să afle cu adevărat că au aceste opțiuni, nu doar să plece la muncă în străinătate și în locul lor să fie aduși… nu că am avea ceva împotriva imigranților, dar e o anomalie ca tinerii români să plece în străinătate și în România să muncească oameni din Asia.
Ligia Deca: – Este și mă bucur că ridicați asta. Mi se pare absolut paradoxal, ca să nu spun incredibil, că avem un procent de tineri care nu sunt nici în educare, nici în formare, nici angajați atât de mare, vorbim de aproape 20% după ultimele statistici, și în același timp să ne spună angajatorii că nu găsesc oameni competenți. De aceea am extins, de exemplu, programele de a doua șansă, de aceea ne dorim flexibilitatea între rute – dacă ai început pe o rută de liceu și consideri că nu e bună, să fie foarte ușor să treci la altă rută, pentru că avem nevoie de oameni care să poată să-și câștige existența în mod decent și să fie cetățeni activi. Dacă unul din cinci tineri nu-și găsește locul în societate și în economie vom avea probleme enorme de acum încolo. De aceea investim atât de mult în învățământ dual, de aceea investim atât de mult în programe sociale, de susținere a copiilor care nu au nicio vină că s-au născut în familii fără posibilități sau fără orizont educațional. Programul național de reducere a abandonului școlar, cel mai mare program de acest tip din România, dă bani direct școlilor pentru a face activități care să prevină abandonul școlar la copii. Nu mai putem să pierdem copii și nici tineri.
