O descoperire istorică ar putea schimba complet ceea ce știm despre Lună: Cercetătorii de la Planetary Science Institute au găsit dovezi ale prezenței apei și hidroxilului pe întreaga suprafață a satelitului, inclusiv în zonele cele mai expuse la lumina solară.
Roger Clark, cercetător planetar de la Planetary Science Institute, declară că această descoperire ne poate ajuta să înțelegem istoria geologică a Lunii și procesele aflate în desfășurare, precum și să informăm mai bine viitoarele misiuni cu echipaj uman pe satelitul Pământului.
„Viitorii astronauți care vor merge pe Lună ar putea fi capabili să găsească apă chiar și în apropierea ecuatorului, exploatând aceste zone bogate în apă. Anterior, se credea că numai în regiunea polară și, în special, în craterele adânc umbrite de la poli se putea găsi apă din abundență”, afirmă expertul.
„A ști unde se află apa nu numai că ajută la înțelegerea istoriei geologice lunare, dar și unde ar putea găsi astronauții apă în viitor.”
Apa și hidroxilul – format dintr-un atom de oxigen și un atom de hidrogen – par să fie destul de abundente pe Lună, legate în mineralele care formează rocile și pământul de pe suprafața Lunii.
Descoperire cu adevărat istorică
Echipa de cercetare a folosit datele instrumentului Moon Mineralogy Mapper (M3) de pe nava spațială Chandrayaan-1, care a orbitat Luna în 2008 și 2009, colectând imagini spectroscopice ale Lunii. Aceste date au înregistrat lumina infraroșie reflectată de Lună, căutând culorile din spectru care corespund cu apa și hidroxilul.
Oamenii de știință au constatat că apa și hidroxilul pot fi găsite la toate latitudinile de pe Lună, deși moleculele par să fie mai puțin abundente în maresele lunare. Dar rocile bogate în apă care sunt excavate în timpul impacturilor pot fi găsite oriunde au loc astfel de impacturi.
„Punând cap la cap toate dovezile, vedem o suprafață lunară cu o geologie complexă, cu apă semnificativă în subsuprafață și un strat de hidroxil la suprafață”, spune Clark. „Atât craterizarea, cât și activitatea vulcanică pot aduce materiale bogate în apă la suprafață, iar ambele sunt observate în datele lunare”, scrie gadgetreport.ro.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că semnătura apei din piroxen – un tip de rocă ignea – se schimbă în funcție de unghiul în care este lovită de lumina soarelui. Acest lucru lămurește un mister lunar: oamenii de știință observaseră această semnătură schimbătoare și nu știau ce înseamnă. Aceasta părea să sugereze că apa se deplasează pe Lună. Încă ar putea fi, dar nu atât de mult pe cât părea să indice semnătura piroxenului.
Prin prelucrarea mineralelor bogate în hidroxil, viitorii astronauți ar putea, într-adevăr, să găsească o modalitate de a stoarce apă dintr-o piatră.
