„Eu cu cine votez?” De ce mulți români se transformă în „cetățeanul turmentat” în preajma alegerilor

„Eu cu cine votez?” De ce mulți români se transformă în „cetățeanul turmentat” în preajma alegerilor

„Eu cu cine votez?” este una dintre cele mai emblematice replici din literatura română, valabilă pentru două epoci istorice: Epoca Modernă și Epoca Contemporană. Această sintagmă a fost atribuită unui „cetățean turmentat”, cel care era complet bulversat de haosul politic, social, electoral din jurul său. În zilele noastre, majoritatea românilor suntem turmentați în preajma alegerilor, oricare ar fi ele, deoarece există o serie de factori care perturbă actul legal de exercitare a votului, factori pe care i-aș analiza astfel:

– Votul nu este întotdeauna exercitat conform propriei voințe și convingeri. Nu mai este un secret că în multe zone ale României, cetățenilor li se „sugerează” imperativ cui să acorde votul lor, fiind convinși prin pierderea ajutorului social, concediere, etc.

– În România nu există un apetit al informării corecte despre ce se petrece în plan politic de ce se întâmplă anumite evenimente și ce semnificație au ele. 

-Votanții au fost intoxicați cu informații politice, nu întotdeauna adevărate, dar contradictorii. Pentru un individ fără o bază cognitivă elementară, este imposibil a discerne între adevăr și – Masele de oameni sunt extrem de ușor de manipulat. Acest fapt s-a întâmplat dintotdeauna: este suficient să fie convins un membru al familiei că trebuie să voteze cu x, pentru ca toți ceilalți, sau majoritatea, să îl urmeze. Puțini oameni mai reflectează și își mai pun corect întrebări față de ceea ce se petrece, nu mai au nici timp și nici răbdare să o mai facă.

– Cetățenii României contemporane și-au pierdut încrederea într-un viitor mai bun, în oameni politici implicați și binevoitori. Pe fețele bătrânilor României se citește dezamăgirea și înșelarea așteptărilor lor de la Revoluția din 1989, când totul părea posibil și binele apărea realizabil, pentru ca azi, aceștia să se resemneze că își văd copiii, plecați la muncă în străinătate, o dată la câțiva ani, că își cunosc nepoții când sunt deja mari, că trebuie să trăiască dintr-o pensie mizeră după zeci de ani munciți în condiții grele și că sunt mințiți la fiecare 4 sau 5 ani, în campanii electorale, cu același promisiuni lipsite de fond. 

– Ne lipsește responsabilitatea implicării civice. Considerăm că votul nostru nu are cum să schimbe nimic, în consecință ce rost are să ne deplasăm de acasă. Ceea ce este complet greșit, deoarece nepăsarea, delăsarea nu aduc nimic bun, nu schimbă nimicul în bine. 

-Votul, votanții și votații se găsesc într-o relație de interdependență, care ar trebui înțeleasă și însușită de cei din urmă, în mod special: funcțiile de conducere în stat se obțin grație voturilor cetățenilor, motiv pentru care votații ar trebui să conștientizeze că nu le revine meritul de a se afla acolo, că nu sunt veșnici și că sunt puși acolo de votanți pentru a le servi interesele. Votații nu sunt împărați sacrosanți, iar funcția lor nu este una ereditară și viageră, așa cum s-ar putea înțelege din atitudinile lor sfidătoare.