De când a izbucnit scandalul cu numărul foarte mare de morţi, într-un interval scurt de timp de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Bucureşti, o serie de întâmplări şi informaţii de acolo mi-au stârnit suspiciuni şi mi-au ridicat semne de întrebare.
Desigur, în spitale se şi moare. Pentru că la spital sunt oameni bolnavi, unii dintre ei foarte grav. La ATI sunt pacienţii în stare critică, a căror viaţă atârnă de un fir de păr. De acord cu toate astea. Şi totuşi! În numai trei zile, şi nu patru, aşa cum s-a spus iniţial, şaptesprezece morţi? Mai mult decât se moare pe front în Ucraina într-o zi. Şi în condiţiile în care, conform afirmaţiilor ministrului Sănătăţii, media de decese într-o zi în spitalele din România este de 3,5.
Primul lucru care mi-a ridicat un semn de întrebare a fost numărul mare de anchete care au pornit concomiteant. Corpul de control a Ministerului Sănătăţii, Colegiul Medicilor, o anchetă internă a conducerii spitalului, şi, peste toate, o anchetă penală a parchetului.
Veţi spune că este un lucru bun, că s-a răspuns atât de prompt la o sesizare şi că se caută cât mai repede să se facă lumină. Chiar aşa să fie? Sesizarea despre numărul acesta uriaş de morţi în intervalul scurt de timp nu a fost făcută de fitecine. Ci de un medic primar, medic de ATI, care lucrează în acea secţie. Deci, cineva care ştie despre ce vorbeşte. Nu spune prostii. Se reclama faptul că pacienţii au fost lăsaţi cu bună ştiinţă să moară, pentru că li s-a administrat o doză mai mică de noradrenalină, o substanţă care îi ţinea în viaţă. Scopul acstei acţiuni criminale: eliberarea unor paturi la ATI. La Sfântul Pantelimon, ATI-ul are 45 de paturi, total insuficiente pentru cele peste 500 de paturi câte are întreg spitalul.
Aşadar, acuzaţie extrem de gravă şi o suspiciune rezonabilă de omucidere. De crimă. Atunci, dacă este suspiciune de crimă, ce caută tot felul de comitete şi comiţii să investigheze? Crima este investigată de către procurorul crimi- nalist, secondat de un legist. Şi punct. Dacă anchetatorii au nevoie de părerea altor experţi, le-o cer. Dar în niciun caz nu se desfăşoară anchete administrative în paralel, care să încurce ancheta penală. Totul se face, aşa cum spune Codul de Procedură Penală, sub conducerea procurorului criminalist.
Să încercăm acum o explicaţie a acestei vânzoleli inexplicabile, totuşi. Spun inexplicabile, pentru că, în pandemie spre exemplu, atât la Colegiul Medicilor, cât şi la Ministerul Sănătăţii s-au depus zeci de sesizări, unele vorbind despre adevărate atrocităţi petrecute în spitale şi nimeni nu s-a sinchisit să ancheteze nici măcar una dintre aceste sesizări. Iar acum, toată lumea năvală la Sfântul Pantelimon. Care este explicaţia? După părerea mea, acoperirea adevărului. Punerea capacului pe oala care a dat în clocot. Pentru că eu cred că suntem în faţa unui moment de răscruce, când o cangrenă gravă a sistemului sanitar din România ar putea fi operată şi stârpită.
Să explic. Deşi s-a cerut acordul familiilor pentru deshumarea cadavrelor celor decedaţi, pentru că foarte mulţi dintre ei au fost îngropaţi fără să li se mai facă autopsie, examinarea medio-legală de după deshumare are slabe şanse să descopere cauzele reale ale morţii acelor nefericiţi. Mai ales că înainte de a fi îngropate, cadavrele au fost îmbălsămate. Aşa că principalele mijloace de probă, dacă oamenii aceia au fost lăsaţi deliberat să moară sau nu, sunt actele medicale. Fişele de tratament. Aici intervine problema cu vânzoleala. Acele documente, repet, esenţiale pentru anchetă, nu au ajuns din prima pe mâna procurorilor, să fie puse la dosar, aşa cum ar fi fost normal. Ele au fost ridicate de către reprezentanţii parchetului în trei zile consecutive. Iar aceste documente esen- ţiale, până să fie ridicate, au trecut mai întâi prin mâna membrilor comisiilor venite în grabă să ancheteze administrativ. Aşa că putem avea suspiciunea că ele au putut fi modificate. Sau că parte din conţinutul dosarelor medicale ale pacienţilor, a dispărut.
În al doilea rând. O altă întrebare: De ce a fost adusă o morgă mobilă în curtea spitalului, care să suplinească morga acestuia. Cine a avut intuiţia că la un moment dat vor fi atât de mulţi morţi în spital, încât nu vor mai avea loc la morgă?
Iar cea de-a treia întrebare, la care vă rog să vă gândiţi şi dumneavoastră şi să încercaţi să vă daţi un răspuns. Medici de bună credinţă, care ar vrea, conform jurământului pe care l-au depus, să se bată până în ultima clipă pentru viaţă, să fie obligaţi să aleagă, din cauza lipsei de paturi, a aparaturii, a medicamentelor, între doi pacienţi, pe care să îl salveze şi pe care să-l lase să moară?
