Comasarea, umilinta romanilor!
Operațiunea de acaparare a puterii pe termen lung de către două partide umflate și rapace sub denumirea de „comasare a alegerilor” a început să patineze și să scîrțîie din toate puterile. În teorie, planul de a turna beton peste democrație în numele stabilității pentru un deceniu suna destul de simplu:
– Ne aliem și punem mîna pe putere pentru următorul deceniu! Și le zicem tuturor, pa și pusi! Împărțim funcțiile, ne punem oamenii peste tot, îi mai rotim și-i lăsăm pe cetățeni cu gura căscată!
Ambele partide ar vrea. Își ling buzele la așa ispită. Culmea, președintele, bîrna mediatoare și non-gînditoare, nu se opune. Este de acord cu varianta comasării, mai ales dacă ai săi s-ar alege cu un hartan îndestulător din putere. Ba, ar dori și susținerea PSD pentru un candidat unic al Coaliției care să-i garanteze imunitatea după alegeri. Punct ochit, punct lovit!
Dezacordul Coaliției vine de la faptul că lui Marcel Ciolacu îi adie un miros de Palatul Cotroceni. Sondajele și mediatizarea televiziunilor stipendiate îi dau aripi. Covrigarul de Buzău se vede primul președinte pesedist ales după douăzeci de ani.
Comasarea localelor cu europarlamentarele pare a fi convenabilă ambelor tabere. Primarii din țară ar pune umărul pentru ei înșiși, dar și la împingerea candidaților de partid către Bruxelles. Cele două grupări ar putea merge și pe liste comune. Numai procentele le încurcă. PSD-ul ar vrea 60% din liste, iar liberalii numai 40%. Or, aceștia se vor egalii dulăului și o împărțeală frățească.
De aici, începe hîra cea mare. PNL-ul vrea postul de președinte și, implicit, controlul asupra serviciilor secrete, în vreme ce PSD-ul este hotărît să nu piardă ocazia de a da, în sfîrșit, după Ion Iliescu, un președinte modern al României. Cu cine? Cu Ciolacu, sprijinit de PNL! Ar fi cea mai comică variantă posibilă.
Luni seara, în timp ce reprezentanții Coaliției încă mai frecau la variante, Mircea Geoană avea să declare la Digi24:
-„Eu am avut discuții cu ei, au venit la mine în birou, inclusiv Marcel Ciolacu, să-mi propună să candidez independent susținut de PSD, pentru un calcul foarte simplu, pentru că voturile PSD la alegerile prezidențiale, unde vin patru milioane în plus față de cele obișnuite, nu-s suficiente să câștigi Președinția României. Vrei să câștigi strict pe PSD nu ai voturi. În turul doi nu mai votează aproape nimeni cu PSD-ul, diaspora nu, nehotărâții nu, e o limitare. Pentru participare la vot de 35-40%, scorul PSD-ului e foarte important. Pentru prezidențiale, unde sunt 65% participare pentru președinte, românii se mobilizează și merg la vot. Nu sunt voturi suficiente. E decizia lor ce vor să facă, e decizia mea ce vreau să fac”.
Din păcate, idealul pesedist se bate cap în cap cu trăsăturile lui Marcel Ciolacu. Studiile sale temeinice sunt zero, ostatura sa este comică, limbile străine pe care le vorbește sunt inutilizabile, experiența sa managerială este nulă, în business este doar expert în covrigărie, capacitatea sa de socializare externă este anti, cultura este egală cu a fostului ministru al Culturii și Pescuitului (Lucian Romașcanu), adică zero. În plus, Marcel Ciolacu este ispitit de afaceri și învîrteli, are apetit la glezne fine și este anturat de mediocri și impostori.
De partea cealaltă, liberalii vor comasare de forțe pentru desemnarea generalului în retragere Nicolae Ciucă pentru postul de candidat unic al celor două bande politice. Limbile sale străine sunt de clasa a III-a, experiența sa managerială s-a format sub caschetă: trupe, cazarmă, front și război, cultură-zero, capacitate de socializare externă – doar cu americanii. Greu de înțeles cînd pronunță și chinuit de cuvinte cînd vorbește liber.
Ambițiile celor două tabere se termină ca o bușeală în zidul care le desparte urmată de o scufundare în cloaca în care se scaldă amîndouă.
Negocierile continuă pe ascuns și, la vedere, pe săptămîna viitoare.
