Când îți sună Rolexul
Doamne, ce charismă are acest Ciucă! Ceva între boală venerică și popă prins că ducea fete în Italia.
L-au scos liberalii din vitrina cu morți, unde se odihnește la prânz între Brătieni, și l-au dus în piață, să-l aerisească, să-l vadă lumea, să simtă partidul dacă i se scoală peste 10% electoratului când îl vede.
Ce-a înțeles Ciucă din faptul că merge cu alți colegi în piață? Că trebuie să facă piața. Sunt sigur că și-a sunat și nevasta: mami, uite, mergem cu mai mulți băieți de la partid în piață, iau ceva?
Da, omul chiar a făcut cumpărături, a luat fasole sau ceva asemănător, timp în care le-a ignorat programatic pe vânzătoare și nu și-a aruncat nici o privire spre alți cumpărători. Era flancat de Rolexul lui Rareș Bogdan, care se potrivea în peisaj ca Ciolacu la Luvru, și de acea rușine a plagiatorilor, Bode.
Rar un om care să emane atâta indiferență. Cum emana sex-appeal Banderas pe vremuri.
E limpede că, după ultimele luni, liberalii nu știu cum să-l răpună. Ciucă trebuie aruncat din partid, trebuie să-i sucească politic gâtul careva, trebuie uitat într-un loc, pierdut, făcut dispărut.
Tic-tac, tic-tac, așa fac secundele pe Rolexul ăla.
