Primarii au afaceri pentru că sunt primari. Primarii PSD și ei, că e tot primari.
Primăreala și afacerile sunt efectiv unul și același lucru. Că afacerile sunt pe numele copiilor, nevestei, fraților sau cumetrilor, asta e mai puțin important. Nu o să vedeți niciodată un primar al cărui copil să fie educator – decât dacă îi lipsește jumătate de creier și doar ca educator l-a putut angaja – sau a cărui nevastă să fie manichiuristă. Nu. Toți sunt patroni, toți sunt oameni de afaceri, toți se cacă doar imobiliare, toți cunosc oameni care cunosc oameni. În final, tot ce produce este faptul să primarul are acces la fonduri publice și la tot soiul de autorizații. Asta e puterea lui – iar această putere se tranzacționează, e transformată în final în bani și în bunăstare pentru propria familie.
A devenit deja deranjantă și prosteala asta a jurnaliștilor care fie fac pe proștii, fie sunt de-a dreptul tâmpiți, întrebând, vezi Doamne, atât de nevinovat de „afacerile“ de familie ale unui primar. Această prosteală îi permite și unuia ca nea Marcel să le răspundă ofuscat, jignit chiar.
Reporteri, notați: să fii primar înseamnă să fii om de afaceri. Dubios, oneros, jegos.
