Simion prezintă lista celor care nu vor ajunge la Cotroceni
Din tot ce i-a ieșit pe gură lui George Simion zilele trecute, din toate scenariile lui naționalist-stelare, un singur lucru pare să aibă legătură cu realitatea: candidatul AUR va intra în turul doi la alegerile prezidențiale din 2024. N-o spune doar Simion, o spun și sondajele, o spune și tendința de creștere a bazinului dacic-suveranist.
Acest candidat e deocamdată necunoscut, dar pe măsură ce Simion aruncă în tigaie nume ca Piperea, Diaconu, Marga, Ioan-Aurel Pop, care sfîrîie mai tare sau mai încet în urechile publicului, e tot mai clar că șeful AUR s-a desemnat deja, în secret, pe sine însuși.
Celălalt candidat din turul doi e ceva mai cunoscut: Marcel Ciolacu. Șeful PSD a intrat în campania prezidențială încă din prima zi a mandatului de premier, cînd a luat-o cu metroul prin București și a continuat în zilele următoare cu troller-ul prin aeroportul din Viena. Figurile populiste se țin de atunci lanț, de la aiuristica plafonare a prețurilor la alimente pînă la demiterea miniștrilor implicați în azilurile groazei, la rezolvarea stadionului Ghencea și mersul la derby. Ciolacu mărșăluiește în linie dreaptă spre Cotroceni cu guvernarea așternută la picioare și cu Nicolae Ciucă de mînă, tîrînd coaliția spre o formulă de continuitate, aranjată la masa verde, care azi pare sigură: președinte PSD și premier PNL peste un guvern PSD-PNL-UDMR.
Numai că, în situația geo-strategică plină de amenințări și surprize în care se află România, e de așteptat ca viitorul președinte să aibă nevoie de girul marilor puteri și, în special, de al celei mai mari dintre marile puteri. Candidatul pe a cărui frunte se va regăsi mirul sfînt al Americii va fi cel care va primi în dar victoria. Este exclus, așadar, ca George Simion să ajungă președinte. În schimb, nu e sigur că Marcel Ciolacu va duce pînă la capăt candidatura cîștigătoare. Căci partenerul strategic mai poate binecuvînta doi candidați.
Unul e Mircea Geoană, care și-a întocmit un portofoliu eligibil la NATO și, aproape sigur, și la Casa Albă. E de așteptat ca Geoană să conteze deja pe o anumită susținere din direcția structurilor de securitate nord-atlantice, ceea ce nu e deloc puțin. Iar din felul cum își ia viteză la conferințele din țară se poate deduce că a primit și încurajări. Geoană, însă, nu poate cîștiga fără sprijinul PSD sau al coaliției PSD-PNL. De aceea e de așteptat ca el sau alții în numele lui să informeze conducerea PSD în legătură cu o colaborare. Iar aici e loc și de un oarecare șantaj. Căci Geoană are deja o cotă de încredere semnificativă, iar dacă ar candida de capul lui i-ar putea smulge PSD-ului tocmai acea cantitate de voturi care l-ar face pe Ciolacu președinte.
O altă barieră pentru victoria lui Ciolacu ar fi improbabila, îndelung negata, dar oricînd posibila candidatură a Laurei Codruța Kövesi, care ar transforma campania electorală într-un război pe vulnerabilități penale, pe violență mediatică și antagonism moral pe care PSD nu l-ar putea duce fără răni adînci.
