Sistemul atacă! (8)
Anterior în cadrul anchetei noastre jurnalistice care vizează aspectele de interes public referitoare la interacțiunea prezentată pe larg în spațiul public dintre procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU și doi polițiști de la o secție de poliție rurală, am prezentat motivele pentru care nu este credibilă prezentarea făcută referitoare la această situație.
Din analizarea de către noi a situației, a rezultat fără niciun dubiu că acțiunea polițiștilor de la secția de poliție rurală are un caracter cert abuziv deoarece potrivit dispozițiilor legale care sunt aplicabile în materia circulației pe drumurile publice, activitățile de îndrumare, supraveghere, control al respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luare a masurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române.
Despre polițiștii rutieri în art. 177 alin. (2) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, este prevăzut că aceștia sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.
În acest mod am demonstrat că cei doi polițiști de la secția de poliție rurală nu aveau vreun drept să efectueze activități de oprire și control a vreunui conducător auto, iar acțiunea lor are caracter abuziv și o motivație cețoasă care necesită a fi investigată procedural deoarece este vizibil că aceștia au acționat fiind conștienți de nelegalitatea acțiunii lor și în scopuri care exced cadrului legal.
Continuând analizarea situației create de cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, înțelegem să prezentăm mai departe condițiile în care polițiștii pot opri și controla un conducător auto, deoarece aceste activități nu sunt lăsate de legiuitor la libera apreciere a polițiștilor, așa cum s-a ajuns în mod greșit să se susțină și să se permită ca polițiștii să facă ce vor, când vor, unde vor și cui vor, doar pentru unicul motiv că au calitatea de polițiști și nimeni din afara instituției din care fac parte, nu le cenzurează acțiunile.
Conform dispozițiilor art. 35 alin. (3) din din Ordonanța de Urgență a Guvernului (O.U.G.) nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, polițistul are dreptul să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când exista indicii despre săvârșirea unei fapte de natura contravențională sau penală.
După cum este menționat în Dicționarul explicativ al limbii române, prin indiciu se înțelege o faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces.
Despre existența vreunui indiciu cu privire la săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală de către conducătorul auto Daniel-Constantin HORODNICEANU atunci când a fost oprit de către cei doi polițiști de la o secție de poliție rurală și a fost supus procedurii de verificare a vehiculului pe care îl conducea și a identității sale, nu a fost făcută nici vreo referire și nici dovada că ar fi existat așa ceva.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române,
,,Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei numai în situația în care:
a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;
b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;
d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;
e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;
f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;
g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g);
h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.”
Din textul dispoziției legale menționate și reproduse, nu rezultă că cei doi polițiști de la secția de poliție rurală ieșiți ,,la drumul mare” care l-au oprit, legitimat și i-au stabilit identitatea conducătorului auto Daniel-Constantin HORODNICEANU, au avut vreun motiv legal pentru a efectua activitățile menționate.
Pentru a clarifica și aspectele despre posibila comitere a vreunei contravenții de către conducătorul auto Daniel-Constantin HORODNICEANU și care ar fi putut constitui un motiv pentru oprirea, legitimarea și stabilirea identității precizăm că potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,
,,În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A,(…)”.
Așa după cum se cunoaște din informațiile prezentate în spațiul public, după oprirea, legitimarea și stabilirea identității conducătorului auto Daniel-Constantin HORODNICEANU, cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, autori ai acțiunilor menționate, nu au încheiat niciun proces-verbal de constatare a contravenției.
Referitor la posibilitatea de a se aplica sancțiunea avertismentului verbal, așa cum s-a susținut în mod mincinos că ar fi procedat cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, aceasta nu există în condițiile în care nu este fundamentată pe existența unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat în forma și condițiile cerute de lege, așa cum sunt ele menționate în dispoziția legală menționată.
Din cele menționate rezultă fără posibilitate de tăgadă, faptul că cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, autori ai acțiunilor abuzive de oprire, legitimare și stabilire a identității conducătorului auto Daniel-Constantin HORODNICEANU, au încălcat dispozițiile legale aplicabile în materia activităților la care am făcut referire.
Reaua lor intenție nu poate fi negată, după cum nu se poate nega faptul că în activitățile curente ale funcționarilor polițiști, astfel de activități nejustificate legal, constituie o practică larg răspândită, acceptată și nereprimată, atât de către șefii lor ierarhici cât și de către persoane care au atribuții de investigare penală a acestor categorii de fapte și fără posibilitatea de cenzurare a lor de către reprezentanții cetățenilor care în mod curent sunt victimele faptelor de acest tip.
În acest sens, se poate constata fără niciun fel de dubiu că pe fondul atitudinii de acceptare și tolerare a manifestărilor de acest fel ale polițiștilor, s-a ajuns în situația în care, prevederea legală că activitatea Poliției Române ca serviciu public specializat este realizată în interesul persoanei, al comunității, așa cum este prevăzută că ar fi în art. 2 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, să aibă valoarea unei simple lozinci cu conținut mincinos.
În mod similar s-a ajuns să fie privită și prevederea din art. 26 alin. (1) punctul 1 din același act normativ, conform căreia Poliția Română apără drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, în condițiile în care atitudinea de încălcare nereprimată a dispozițiilor legale de către polițiști a devenit o constantă a activității lor, iar cetățenii care trebuie să fie beneficiari ai exercitării legale a atribuțiilor de serviciu de către polițiști, devin victime ale unor numeroase acțiuni ilicite ale acestora.
Împrejurarea că în situația care face obiectul anchetei noastre jurnalistice este victimă a acțiunilor abuzive ale polițiștilor un membru al unei categorii profesionale nesimpatizate de către cetățeni, respectiv un procuror, nu este un motiv pentru a nu reacționa deoarece, din analizarea situației concrete rezultă în mod clar, îngrijorător și alarmant că polițiștii au ajuns să nu mai aibă rețineri în activitățile de încălcare a legii, nici față de cei care prin statul și nivelul cunoștințelor juridice pe care le posedă, au posibilitatea de a-i face să suporte consecințele legale ale faptelor lor ilicite.
Insuficienta înțelegere a dispozițiilor legale de către cetățenii lipsiți de cunoștințe juridice, ori lipsa resurselor necesare pentru a se opune abuzurilor polițiștilor și lipsa unui număr suficient de reacții de condamnare a acțiunilor polițiștilor abuzivi, precum și prezentarea incorectă în scop de dezinformare pentru favorizarea autorilor de infracțiuni, în mod sigur nu contribuie la asigurarea unui climat de siguranță în societatea românească.
Pentru a se înțelege situația exactă în care s-a ajuns inclusiv datorită dezinformării, este de menționat că un fapt care constă în neacceptarea unui abuz demonstrat și imposibil de negat, comis de către doi polițiști și reacția firească și nedisproporționată la acesta, a fost prezentat cu impact național nejustificat de evenimentul concret produs, în mod favorizant pentru autorii acestuia și defavorabil pentru victima acestora, motivele pentru care s-a procedat în acest mod putând avea fie și singure, o încadrare penală.
În acest timp, în zona centrală a municipiului Arad un polițist din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Arad, a agresat o persoană de sex feminin în vârstă de 70 de ani, însă știrea care privește o faptă în mod cert mai gravă decât invocata încercare de intimidare a doi polițiști aflați în derularea unei activități infracționale, nu a beneficiat nici pe departe de o reflectare semnificativă în presă.
Fără a ne pronunța cu privire la circumstanțele agresării persoanei în vârstă de către polițist, este greu să nu constați că poate societatea românească întreține un monstru de care a ajuns să se teamă din cauza reacțiilor acestuia și să ajungă să îl hrănescă nu fiindcă așa este normal ci din cauza fricii pe care în mod firesc ajunge să o aibă de respectivul monstru.
Referitor la această situație este greu să nu îți amintești că județul Arad este locul unde în plină zi un om a fost ucis în loc intens circulat, prin mijloace care au pus în pericol viața multor persoane, respectiv prin folosirea unui dispozitiv exploziv, iar autorii nu sunt prinși.
Explicația ar putea fi aceea că dacă polițiștii ar acționa să prindă criminalii, cine ar mai avea timp să bată femeile în vârstă pe stradă. Doar și aceasta este o activitate despre care nu se poate nega că este efectuată de polițiști. Poate chiar cu entuziasm.
Unii ar putea fi tentați să spună/scrie că dacă ordin nu e, nimic nu e, însă trebuie înțeleși și ei că nu fac doar ceea ce vor iar în…ordinele se execută, nu se discută.
Da! La fel ca în armată!
