Jurnalul lui Nicolae Ciucă
18 mai
Dragă jurnalule, mă gândesc să revoluționez armata română: vreau să reintroduc stagiul militar obligatoriu. Și nu doar stagiul o să fie obligatoriu. O să fie obligatorie și șpaga, în caz că vrei să scapi de armată. Iar în cazul șpăgii, e obligatoriu să nu te prindă autoritățile, altfel faci pușcărie. După cum vezi, e o situație destul de complicată, așa că o să-mi ia mult să lucrez la legislație. Și cine știe dacă o să mai fiu prim-ministru atunci…
Oricum, e destul de ciudată situația acum, cu armata de profesioniști. Poate că sună bine, dar nu e. Păi, militarul profesionist e ca jucătorul profesionist de fotbal. Se duce și el să activeze acolo unde este plătit. Dacă un alt club sau o altă armată îi dă mai mult, schimbă taberele. Și ce dacă suporterii îl fac trădător? El e profesionist, trebuie să se gândească în primul rând la viitorul lui și-al familiei lui. Poate că, cine știe, la final de carieră o să se mai întoarcă militarul la armata la care și-a început cariera și împotriva căreia va fi luptat între timp în numeroase războaie… Mă rog, ideea e că-și dă viața pe teren pentru cine-l plătește mai bine. Așa face un profesionist.
19 mai
Mă întreb uneori ce-o să fac după ce n-o să mai fiu prim-ministru. Oare tot nimic?
20 mai
Mă îngrijorează rotativa asta. Se apropie ziua când va trebui să cedez conducerea Guvernului și tare mi-e teamă că o să intru în istorie ca tipul ăla despre care nu știe lumea cine e. Mi-e că o să ajung ca soldatul necunoscut. Bine măcar că sunt general. O să fiu generalul necunoscut.
Doar dacă nu cumva fac ceva memorabil în ultimele zile în care conduc Guvernul. Poate că ar trebui să comand o șarjă la baionetă împotriva inamicului, care-n acest moment se întâmplă să fie profesorii greviști. Mă rog, n-ar fi exclus să luăm bătaie. În fond, printre ei mai sunt și profesorii de sport.
