De vreun sfert de secol încoace, în preajma alegerilor dă strechea în politicienii noștri pe tema comasării alegerilor, în diverse combinații și sub diverse motivații. În 2012, CCR a stins lumina pe subiect, și încă radical. Dar asta nu oprește politicienii să continue fluturarea periodică a temei. Doar că nu o mai fac „pe bune”, ci doar ca să creeze perdele mari de fum menite să acopere evenimente nu tocmai pozitive. La fel se întîmplă și acum. Abia s-a stins tema anticipatelor, că aflăm oficial că guvernanții analizează cu simț de răspundere comasarea alegerilor. Nici lor nu le e clar care dintre ele. E momentul, credem, să reamintim de ce avem de a face cu o temă moartă, scrie inpolitics.ro.
Scenarii de lucru:
Scenariul 1: Europarlamentare, comasate cu oricare alte alegeri.
Dat fiind că data alegerilor europene e stabilită de la Bruxelles pentru toată UE, în primăvara anului viitor, ele nu pot fi mutate de statul român. În egală măsură, mandatele aleșilor locali, parlamentari ori al președintelui nu pot fi scurtate, conform legilor și Constituției. Adio comasare.
Scenariul 2: Alegeri locale comasate cu parlamentare. Mandatele parlamentarilor nu pot fi scurtate, iar ale aleșilor locali nu pot fi prelungite decît în caz de război ori de catastrofe, precum a fost pandemia din 2020. Întrucît doar Nostradamus ar putea „vedea” o nouă stare de urgență/alertă anul viitor în toamnă, e clar că e exclusă comasarea.
Scenariul 3: Comasarea alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale. Imposibilă din aceleași motive sus menționate.
Pe lângă toate acestea, reamintim că diaspora nu poate vota la locale, ceea ce ar crea un veritabil haos în cazul comasării localelor cu oricare alt scrutin, în sensul că milioane de români vor vota în ambele alegeri, iar alte milioane doar într-un scrutin.
Ironia sorții e că cel mai puțin vehiculat scenariu e singurul posibil și chiar obligatoriu, anume comasarea parlamentarelor cu prezidențialele, care au loc aproximativ în aceeași perioadă, iar legislația și Constituția permit asta.
Ce „argumente” aruncă guvernanții în sprijinul comasării: 4 rînduri de alegeri e prea mult pentru un singur an; se fac economii la bugetul de stat; de asemenea, sondajele ar spune că cetățenii vor comasarea.
Dincolo de aceste considerații, avem Decizia 51/2012 a CCR, care a clarificat tema comasării pe toate planurile posibile, iar decizia acesteia e obligatorie. O decizie care a venit în urma demersului guvernului Boc, în 2011, de a comasa localele cu parlamentarele.
„Această reglementare (comasarea n.n.) este de natură să determine dificultăţi în exercitarea dreptului de vot, dificultăţi care pot avea ca efect, în cele din urmă, restrângerea exerciţiului acestui drept. Astfel, prin organizarea concomitentă a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi a celor pentru autorităţile administraţiei publice locale cetăţenii vor avea de realizat o sarcină mult mai complexă – exprimarea opţiunii pe 6 buletine de vot -, ceea ce va presupune creşterea exponenţială a timpului necesar votării pentru fiecare cetăţean, luând în calcul în acest sens distribuirea buletinelor, timpul de vot în cabine, introducerea buletinelor de vot în cele 3 urne. Complexitatea operaţiunilor de vot poate avea ca efect excluderea de la vot a alegătorilor care, independent de voinţa lor, nu vor reuşi să voteze în perioada de timp afectată exercitării votului, până la închiderea urnelor.
Curtea reţine că o procedură greoaie de vot, determinată de numărul mare de buletine de vot, ca şi autorităţile publice diferite cu privire la care alegatorii trebuie să îşi manifeste în acelaşi timp opţiunea, pot avea ca efect împiedicarea liberei exprimări a opiniei acestora”.
Despre costuri: economia de bani nu constituie un argument.
„Curtea constată că raţiunea organizării alegerilor locale şi a celor parlamentare din anul 2012 la aceeaşi dată este, în esenţă, reducerea cheltuielilor bugetare, impusă de contextul economic actual, implicând şi suportarea acestora din acelaşi buget – cel de stat. Importanţa şi necesitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare într-un context de criză economică – incontestabile de altfel – nu se pot constitui însă în argumente care să susţină, în orice condiţii, restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi sau care să susţină măsuri de natură a afecta principii fundamentale ale statului de drept.
Cu adresa înregistrată la CCR cu nr.611 din 24 ianuarie 2012, Guvernul a transmis costurile publice pentru organizarea celor două categorii de alegeri la date diferite (cca. 348,5 milioane lei), respectiv la aceeaşi dată (cca. 191,7 milioane lei), precum şi suma astfel economisită (cca. 156,8 milioane lei). Aceste date nu au adus elemente concludente, în raport cu expunerea de motive a legii, care să justifice organizarea alegerilor parlamentare şi locale la aceeaşi dată”.
Despre încălcarea dreptului constituțional de a fi ales:
„Curtea mai reţine că organizarea la aceeaşi dată a celor două categorii de alegeri determină încălcarea dreptului de a fi ales, prevăzut de art.37 din Constituţie. Aceasta întrucât există situaţii în care un candidat care nu a câştigat un mandat de ales local (primar sau preşedinte de consiliu judeţean) să îşi exprime dorinţa de a participa la alegerile naţionale pentru un mandat de parlamentar (deputat sau senator), lucru perfect posibil, dar numai în cazul unor alegeri care se desfăşoară la date diferite. Or, legea criticată prevede că, în cazul organizării şi desfăşurării alegerilor pentru Parlament la aceeaşi dată cu alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale, o persoană nu poate candida în acelaşi timp pentru funcţia de primar şi pentru un mandat de deputat sau de senator şi nici pentru funcţia de preşedinte al consiliului judeţean şi pentru un mandat de deputat sau de senator”.
Despre prelungirea mandatelor:
„O guvernare democratică cere ca poporul, prin corpul electoral, să decidă la intervale regulate de timp, astfel încât reprezentanţii să reflecte voinţa acestuia, poporul fiind informat asupra schimbărilor politice, economice şi sociale ce au avut loc într-o anumită perioadă. Excepţiile – cu consecinţa prelungirii mandatelor aleşilor dincolo de termenele prevăzute de lege – sunt strict şi limitativ prevăzute de Constituţie şi de lege şi privesc situaţii extreme, cu caracter cu totul deosebit, cum ar fi starea de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav, situaţii care nu subzistă în cauză. Pe de altă parte, redimensionând durata mandatelor în curs ale aleşilor locali, legea criticată încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art.15 alin.(2) din Legea fundamentală. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa „că legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă, durata mandatelor funcţiilor de conducere în alt fel decât legea în vigoare, dar numai pentru viitor, nu şi pentru mandatele în curs”.
În consecință, CCR a declarat comasarea alegerilor ca fiind neconstituțională în ansamblul ei. Definitiv și general obligatoriu.
Foarte important de punctat: decizia CCR a venit în urma sesizării făcute de două partide: PNL și PSD.
Indignate de argumentația premierului Boc:
„Ştiţi cu toţii ce înseamnă pentru ţară două campanii electorale în acelaşi an: încetinirea motoarelor economiei şi a absorbţiei fondurilor europene, dispute politice şi paralizarea activităţii statului. O campanie electorală mai puţin nu înseamnă un deficit pentru democraţie, dimpotrivă, o să vină şi mai mulţi la vot, deoarece alegerile locale generează o mai mare participare a cetăţenilor la vot”.
Să ne amintim ce spuneau atunci liderii opoziției, cu mențiunea că un foarte mare număr dintre ei se regăsesc și azi în structurile PNL și PSD. Oameni care au depus o moțiune de cenzură, intitulată „După 22 de ani, democraţia este în pericol”, împotriva guvernului Boc pentru decizia privind comasarea și au votat-o masiv – peste 200 -, chiar dacă ea a picat.
În primul rînd Klaus Iohannis, pe atunci preşedintele FDGR: „Comasarea aduce avantaje partidului sau partidelor de la guvernare” spunea el în septembrie 2011.
PNL, prin președintele Crin Antonescu, acuza: „Azi, premierul spune că e bine să alegem cât mai rar. Campaniile electorale, afirmă premierul, sunt dezbateri sterile şi de evitat(…) Resping în numele PNL şi PSD ferm, într-un Parlament în care încă ne mai putem pronunţa, ideea că dificultăţile economice se rezovă prin diminuarea democraţiei. Resping ideea că o diminuare a procesului electoral ar fi soluţia pentru ceva, cu atât mai puţin pentru o criză economică.”.
PSD îi ținea isonul, prin președintele Victor Ponta: „Puterea actuală, după ce a luat românilor dreptul la sănătate, dreptul la educaţie, dreptul la protecţie socială, ia astăzi şi un alt drept fundamental pentru care românii au luptat, acela de a putea să aleagă cine îi conduce, în alegeri democratice. Angajarea răspunderii Guvernului Emil Bobu reprezintă un precedent extrem de periculos, asta înseamnă că vom putea oricând să amânăm sau să anulăm alegerile pe motiv de criză, pentru că, după aceşti ani ai regimului tovarăşului preşedinte Traian Băsescu, România va fi în criză mulţi ani”.
Discuțiile interminabile de acum despre comasări de alegeri – chiar trei odată! – înseamnă efectiv o sfidare a deciziilor CCR și un îndemn indirect la nerespectarea acestora.
Or, nu mai departe de acum cinci ani, președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, arăta într-un răspuns oficial transmis CCR, că deținătorii funcțiilor publice trebuie să se abțină de la criticile „nerespectuoase” și de la apelurile publice la neaplicarea deciziilor Curții.
„Criticile nerespectuoase și apelurile publice la neexecutarea deciziilor Curții sunt inadmisibile. Deciziile curților constituționale sunt definitive și obligatorii și trebuie să fie implementate.” avertiza Buquicchio.
Una peste alta, comasările aberante fluturate de putere nu au nicio bază legală și reprezintă un atentat periculos la democrație. Tocmai de aceea e de presupus, mai degrabă, că așa-zisa comasare nu e decât o diversiune menită să distragă atenția publicului de la marile, gravele probleme economice și sociale ale momentului. Pe lângă destule alte diversiuni asupra cărora nu mai insistăm.
