Ca urmare a apariției în spațiul public a informației, dovedite prin hotărâre judecătorească definitivă, că actorul Alexandru Repan a fost colaborator al Securității, Senatul UNITER a reconsiderat acordarea Premiului pentru întreaga activitate.
„Senatul UNITER nu contestă activitatea artistică de excepție a actorului Alexandru Repan, pentru care a și fost desemnat, de bună credință, pentru acordarea premiului, dar activitatea de colaborator al Securității este incompatibilă cu valorile promovate prin Statutul UNITER: democrație, respectarea drepturilor omului, solidaritatea de breaslă. Ca atare, Senatul UNITER decide retragerea premiului de întreaga activitate acordat actorului Alexandru Repan”, potrivit unui comunicat de presă.
În 2012, Curtea de Apel a stabilit că Alexandru Repan a fost colaborator al Securității. A turnat foști colegi artiști, diplomați sau ziariști care criticau regimul comunist sau aveau intenții să părăsească țara, încălcând dreptul acestora la viața privată și la libera circulație. Actorul nu a contestat decizia. Prin necontestare, decizia a devenit definitivă și irevocabilă și a fost publicată în Monitorul Oficial. Repan se află astfel pe lista oficială a colaboratorilor, publicată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Alexandru Repan a jucat în zeci de spectacole și filme, printre care Mihai Viteazul, regia: Sergiu Nicolaescu, 1970, Dimitrie Cantemir, regia: Gheorghe Vitanidis, 1973, Rochia albă de dantelă, regia: Dan Piţa, 1989, Youth without Youth / Tinerețe fără tinerețe, regia: Francis Ford Coppola, 2007. În 2002, Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Cultural în grad de Cavaler.
Nume de cod „Hans”
În 1974 Alexandru Repan avea 34 de ani și era deja unul dintre cei mai vizibili actori ai generației sale, atât pe scena Teatrului Nottara, cât și în filme sau în televiziune. Tot în 1974, Repan semna angajamentul său cu Securitatea, sub numele conspirativ „Hans”, cu scopul de a furniza informații despre diferiți diplomați străini, potrivit culturaladuba.ro.
Ironic, numele de turnător era inspirat chiar de primul rol pe care Repan l-a jucat pe scena Teatrului Nottara, într-o piesă scrisă de directorul de atunci, Horia Lovinescu – ‘Și eu am fost în Arcadia’.
Într-una dintre notele-raport transmise securității, „Hans” reclama o atitudine nepotrivită a muzicianului Gheorghe Zamfir:
„Discută cu deosebită insolență despre realitățile din România, cu aprecieri jignitoare la evenimente și personalități politice de prim rang din România. Am fost nevoit să atrag atenția celui ce ne-a invitat că dacă nu curmă acest gen de monolog, mă simt obligat să părăsesc localul. Incidentul odată încheiat, mi s-a explicat că probabil nu se va mai întoarce în România”
Cu o altă ocazie, în 1975, actorul transmitea informații despre un coleg de breaslă:
„P.P speră că va pleca și el – legal – pentru întregirea familiei, prin Crucea Roșie, dacă nu va profita de o ieșire cu trupa teatrului sau cu o altă ocazie. Îi era teamă, însă, că soția sa va găsi un alt bărbat și nu îl va mai chema în R.F.G. P. era foarte supărat și nemulțumit că o piesă de teatru în care avea rol principal nu se va mai juca și că i s-a făcut o percheziție și i-a fost luată arma cu aer comprimat pe care o avea la domiciliu.”
În motivarea instanței se arată că raportările lui Repan au avut urmări asupra persoanelor turnate. Au intrat în vizorul ofiterilor de Securitate, li s-a interzis să părăsească țara, viețile lor luând astfel o turnură nedorit
