Taberele din PSD, cu arma la picior înainte de Congres

Taberele din PSD, cu arma la picior înainte de Congres

Apropierea Congresului PSD a răscolit apele din PSD. Partid în care Marcel Ciolacu încearcă să-și reconfirme supremația iar pentru asta trebuie să pună cu botul pe labe mai mulți colegi.

Grație agitației stârnite de PNL-ul setat pe construirea unui nou pol al dreptei, PSD a zburat pe sub radarul mass media și al publicului în ultima vreme. Ceea ce nu înseamnă însă că în partidul condus de Ciolacu s-au stins brusc toate punctele ”incandescente” și asta cu doar două – trei săptămâni înainte de Congresul PSD care va avea loc la finalul lunii în curs. Dimpotrivă, bătălia internă s-a ascuțit de la o zi la alta. Fapt și mai explicabil câtă vreme se știe că Ciolacu vrea să-i mai facă o dată ”manichiura” Gabrielei Firea. Respectiv să-i taie doamnei gheruțele rămase sau măcar parte dintre ele, după cum i-o fi norocul lui Ciolacu. Și ceva noroc pare să aibă, mai ales după ce ghinionul i-a luat urma lui Paul Stănescu – susținător de bază al grupării Firea – Pandele în ultimii ani. Mai exact, Stănescu se confruntă în ultimul timp cu un dosar deschis pe numele fiului, cu pierderi electorale nemaivăzute în ”baronia” Olt (Primăria Slatinei a căzut în mâinile PNL-ului), cu oameni de încredere prinși în păienjenișul penal construit de Florian Coldea & Comp., (exemplu Emil Moț), cu acuzațiile de trafic de influență scoase de la naftalină de fosta sa colegă de partid Carmen Dan.

Ciuruit din toate părțile (cel mai probabil pentru a slăbi rezistența anti-Ciolacu construită și întreținută de el în PSD), Stănescu și-a lăsat baltă amicii din Voluntari-Ilfov, respectiv pe soții Firea-Pandele. Asta și pentru că Stănescu încearcă să se mențină la nivelul conducerii centrale a PSD, prin realegerea lui ca secretar general al partidului la iminentul Congres. Context în care luarea distanței față de cuplul Firea-Pandele poate fi interpretată și ca un fel de mesaj de pace adresat lui Ciolacu. Într-o astfel de cheie pot fi traduse și mesajele-periuță livrate pe adresa lui Ciolacu, cu doar o zi în urmă, de Stănescu: ”Eu cred că Marcel Ciolacu are toate şansele să fie preşedintele României şi are şi calităţi care să-l poată propulsa să obţină această funcţie. (…) Marcel Ciolacu are calităţi de premier, poate sunt subiectiv, dar eu asta cred. Are o inteligenţă peste medie, Marcel Ciolacu este structurat ca un om bun. Pe Marcel Ciolacu niciodată nu l-am văzut tentat să facă rău cuiva şi cred că Marcel Ciolacu va fi cred un preşedinte care va uni toţi românii. (…) La Congres se va candida printr-o moţiune, eu cred că Marcel Ciolacu sută la sută va fi ales preşedintele PSD”. La fel de adevărat este și că o astfel de odă mai poate fi interpretată și în cheia unui vechi tertip PCR-ist: dacă vrei să distrugi pe cineva, laudă-l și ridică-l mai întâi în slăvi ca apoi să cadă cât mai de sus.

Până să se soluționeze cumva duelul care mocnește de multă vreme între Ciolacu și Stănescu, cert este că actualul lider al PSD vrea să-i radă toată influența Gabrielei Firea în partid. Obiectiv pentru care s-ar fi și folosit de Cristian Popescu Piedone la momentul bătăliei date în acest an pentru Primăria Capitalei. Sau cel puțin așa susțin voci pesediste, aceleași care au și aruncat pe piață zvonul conform căruia Piedone ar urma să fie ”răsplătit” de Ciolacu cu un loc eligibil pe listele PSD pentru Senat. Zvon pe care Piedone a refuzat să-l confirme sau infirme, iar asta spune multe. Sigur este că prezența lui Piedone în cursa pentru PMB a păgubit-o pe Gabriela Firea de niște voturi extrem de prețioase în bătălia cu Nicușor Dan.

Revenind strict la lupta pentru putere care se dă acum în PSD, trebuie spus că Marcel Ciolacu încearcă nu doar să-și păstreze funcția de președinte al partidului, ci și să fenteze calitatea de prezidențiabil al PSD sau, în varianta disperată, să piardă finala prezidențială fără a fi sacrificat de social-democrați. Cum ultima variantă este improbabilă din start, soluția realistă rămâne cea a unei candidaturi în tandem, Ciolacu – Ciucă, unul premier și altul președinte. Ceea ce tot implică însă ca activul PSD să accepte ideea că nu va avea candidat propriu și distict la alegerile prezidențiale chiar dacă este cel mai mare partid mioritic. Dacă la această concluzie au ajuns și ”păpușarii”, atunci se poate bănui că Stănescu este frăgezit tocmai pentru a înghiți mai ușor o astfel de ”broască”. Posibil este însă și să existe un scenariu conform căruia PSD să fie convins să accepte existența unui alt candidat la președinție, nu a președintelui partidului așa cum e cutuma pesedistă. Lucrurile se vor lămuri până la sfârșitul lui august, la Congres, când, dacă Ciolacu va avea câștig de cauză, unul dintre cei doi prim-vicepreședinți ai PSD va fi Daniel Băluță și nu tot Gabriela Firea (și nu este exclus ca aceasta să piardă și președinția Organizației PSD București), Mihai Tudos îl va detrona pe Vasile Dîncu de la șefia Consiliului Național și s-ar putea ca nici Stănescu să nu mai prindă funcția de secretar general al PSD. Oricum va fi, sigur este că taberele din PSD se vor reechilibra până la începutul unei toamne cu adevărat fierbinți și asta nu din cauza schimbărilor climatice.